Predicarea cuvântului lui Dumnezeu constituie una dintre misiunile cele mai importante ale Bisericii. Ei i-a fost încredintat de catre Cristos Domnul „tezaurul credintei, pentru ca, asistata de Duhul Sfânt, sa pastreze cu sfintenie adevarul revelat, sa-l cerceteze mai profund, sa-l vesteasca si sa-l expuna cu fidelitate” (Codul de Drept Canonic 747). De fapt, este îndeplinirea mandatului primit de la Cristos: „Mergeti în toata lumea si predicati Evanghelia la toata faptura” (Mc 16,15).
Începând cu Conciliul al II-lea din Vatican, a fost redescoperita tot mai mult valoarea omiliei. Aceasta forma de predica a fost prezentata de catre parintii conciliari ca o datorie care trebuie îndeplinita cu constiinciozitate si zel apostolic: „Este staruitor recomandata omilia ca parte integranta a Liturghiei; pornind de la textul sacru, în ea sunt prezentate, de-a lungul anului liturgic, misterele credintei si normele vietii crestine. La Liturghiile care se celebreaza cu participarea poporului, în duminici si sarbatori de porunca, omilia nu se va omite decât din motive grave” (Sacrosanctum Concilium 52).
Scopul omiliei este de a anunta istoria mântuirii care se actualizeaza în celebrare, de a prezenta din Sfânta Scriptura misterele credintei si normele vietii crestine, de a anunta faptele minunate ale lui Dumnezeu în misterul mântuirii. În acest sens, Conciliul învata ca omilia trebuie „sa izvorasca, în primul rând, din Sfânta Scriptura si din liturgie, ca o vestire a faptelor minunate ale lui Dumnezeu în istoria mântuirii, în misterul lui Cristos, care e mereu prezent si activ în noi, mai ales în celebrarile liturgice” (Sacrosanctum Concilium 35).
Concret, omilia este o actiune liturgica, este explicarea unui aspect din lecturile Sfintei Scripturi sau din alte texte din Liturghia zilei, tinând seama de misterul celebrat si de exigentele particulare ale ascultatorilor. În contextul cultului, omilia se deosebeste de celelalte forme de predica prin faptul ca este proclamarea cuvintelor si a faptelor mântuitoare ale lui Dumnezeu, cu scopul de a-i conduce pe credinciosi la o participare constienta si coerenta la misterul lui Cristos si al Bisericii. De asemenea, ea are scopul de a-i conduce pe credinciosi la o mentalitate noua, la un stil de viata nou, la un fel nou de a face comuniune în comunitate, la o metoda noua dupa criterii speciale de a considera lumea prezenta si de a inaugura domnia lui Cristos asupra lumii întregi. Predica liturgica are, într-adevar, cuvinte pentru viata, cuvinte atât pentru viata aceasta, cât, mai ales, pentru viata vesnica, având puterea, cu ajutorul harului, de a orienta întreaga viata a crestinului spre Cristos, în asa fel încât Cristos sa devina unica realitate, norma de gândire si de actiune, pâna la renuntarea la toate pentru el. Este vorba de o moarte pentru o viata noua, de a muri si a învia cu Cristos pentru viata vesnica.
Volumul de fata reprezinta o culegere de omilii care este rezultatul probelor omiletice date de catre studentii teologi de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iasi, carora le aducem vii multumiri pentru alcatuirea si redactarea acestui material. Apreciem valoarea acestor omilii si le recomandam tuturor celor care vor sa aprofundeze mai mult cuvântul lui Dumnezeu si, în consecinta, sa traiasca mesajul biblic propus în mod continuu de catre sfânta Biserica în liturgie. Prin aceasta, dorim ca proclamarea cuvântului lui Dumnezeu, sa produca roade bogate de har în sufletele credinciosilor si sa-i putem multumi lui Dumnezeu ca apostolul Paul: „Noi îi multumim lui Dumnezeu fara încetare, pentru ca, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-ati auzit de la noi, l-ati primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci asa cum este într-adevar, ca pe cuvântul lui Dumnezeu” (1Tes 2,13).
Alois Bisoc
| Default | |
| An apariție | 2003-01-01 |
| Autor | Alois Bişoc |
| Colecția | Omiletică |
| Editura | Sapientia |
| ISBN | 973-8474-28-0 |
| Număr pagini | 400 |
| Titlu | Cuvinte pentru viaţă. Culegere de omilii, Anul C |






